Prezentare

”Cel ce urcă muntele plin de credinţă, luminează cărările şi biruie moartea, singurul tovarăş la acest drum greu. Noaptea şi luna cu ochii înşelători, noaptea şi stelele cu răsfrîngeri de mister se topesc în calea netulburată a dimineţii. Ah, zorile, zorile! Apare creasta rubinie, apoi ca argintul şi floarea de crin. În privirile celui ce urcă muntele se adună tot focul dimineţii, zarea albă, florile şi păsările, o mare de lumină cu fîlfîiri de înger. Un cîntec netulburat urzeşte o lume ca în ziua cea dintîi.”